„ADEVĂRUL VĂ VA FACE LIBERI“

Adevărul nu este nici suma unor cunoştinţe şi concluzii şi nici o abstracţie convenţională. Adevărul este o Persoană şi, mai exact, Una care cuprinde, într-un întreg de o fiinţă, Adevărul, Calea şi Viaţa. Aceste trei componente nu pot fi separate şi lipsa uneia le anulează pe celelalte. Cei care înţeleg acest lucru ştiu că nu suntem „în“, ci „întru“.

Cele spuse mai sus au fost tăgăduite în spaţiul românesc de cel puţin o sută cincizeci de ani. Din clipa în care controlul difuzării şi acreditării „ştirii“ a fost luat de cei care au promovat şi promovează „modele“ ideologice de import. Cei care din anti-românism şi-au făcut o virtute şi un crez.

În esenţă, aceşti nocivi intelectuali au preschimbat forma „modelelor“ promovate dar au rămas mereu consecvenţi la trei trăsături esenţiale, care unesc lucrarea lor de ieri şi de azi: insulta tradiţiei şi modelului existenţial românesc, insulta Ortodoxiei, ploconirea către „puterea“ zilei (URSS ieri, NATO azi). În anii din urmă, după 1989, prin asocierea „elitei de mahala“ cu deja globalistul financiar George Soros, acţiunile anti-româneşti au devenit obscene şi de un prost gust desăvarsit. (Nici nu este de mirare căci pentru modelul existenţial românesc caracteristică este legătura dintre demnitate, modestie şi eleganţă.)

Într-un asemenea moment, Artur Silvestri a hotărât să zdrobească mitul şi falsa aură ce înconjoară „elita de mahala“, să mărturisească „Adevărul, Calea şi Viaţa“ şi, următor, să ne facă liberi.

Artur Silvestri face parte din categoria celor care produc substanţă vie în permanenţă. Volumul cantitativ al scrierilor sale este copleşitor, ameţitor. Cu toată siguranţa, el este dintre cei care produc într-o lună cât alţii în ani. Dar încă mai zdrobitoare este calitatea scrieriilor sale. De fapt, lucrarea lui Artur Silvestri poate fi împărţită în două părţi principale; opera scrisă şi opera cultural-socială. Opera scrisă este enormă şi ar fi lipsă de bun simţ şi mândrie nebună din partea mea să încerc să o expediez în câteva paragrafe. Dar ce îmi pare a fi esenţial în această operă sunt trei lucruri. O nouă viziune, articularea caracteristicilor noii viziuni, definirea conceptelor şi înţelesului vorbelor, prin crearea instrumentelor care fac posibil dialogul între cei de acelaşi gând şi credinţă.

Viziunea lui Artur Silvestri stă pe un plan, este egală în valoare, cu cea a marilor personalităţi româneşti. Principalul mesaj al lui este că modelul existenţial românesc este străvechi, practic post-edenic şi el nu este în nimica inferior altor modele existenţiale. Caracteristica modelului este bine arătată şi la fel de bine modul în care a fost şi este atacat prin modele de import, numite „creole“. Iar conceptele care, cum spuneam, fac cu putinţă dialogul între cei de un gând şi o credinţă, sunt pe cât de interesante pe atâta de frumos rostite; „modele creole“, „elita colonială de jaf“, „Reconquista“ şi atâtea altele. Opera scrisă a lui Artur Silvestri creşte galopant. Volumele sale apar aproape saptămânal şi, sincer, îmi pare că din punctul de vedere al prolificităţii el poate fi asemuit doar lui Nicolae Iorga.

Dar la fel de importantă este activitatea lui social-culturală. Cu o răbdare, persistenţă şi pricepere fără egal Artur Silvestri a „descoperit“ pe acei scriitori români care stăteau împotriva nefastei lucrări a „elitei de mahala“ (sau „bandei“) şi care, toţi oameni cinstiţi sufleteşte, se credeau singuri, izolaţi, înfrânţi.

Artur Silvestri le-a arătat că nu este aşa, i-a adunat la un loc şi a creat astfel posibilitatea zilei de mâine pentru şi întru cultura românească. În acest fel, ca întreg, lucrarea lui Artur Silvestri este simultan un program şi o alternativă în bine. Că lucrarea lui a biruit pe plan spiritual nu am indoială, că va birui şi la nivel social-istoric sunt la fel de încredinţat dar tot aşa de încredinţat sunt că „banda“ îi doreşte tot răul. Şi prin asta ea îşi dovedeşte neputincioasa îndrăznire (şi, să nu uitam, îndrăznire rea este amestec de superficialitate, grosolănie cu supraapreciere a eu-lui). Dar Artur Silvestri ştie că nu trebuie să te temi de cei care pot „ucide doar trupul“ ci de „Cel care poate să ucidă trupul şi sufletul, să îl arunce în Gheenă“ şi la fel de bine ştie că „Adevărul vă va face liberi“.

ALEXANDRU NEMOIANU